|
|
||
|
Un elogiu funerar transilvănean-saxon (săsesc).Necrolog - tradiționala abdicare - pentru Agnetha Lauer, născută Hihn (1932-2025)
1. Mulțumiri celor îndoliațiDragă comunitate îndoliată, în numele familiilor Lauer, Schloß și Winter, doresc să vă mulțumesc tuturor pentru că ați însoțit-o pe regretata Agnetha Lauer, născută Hihn, pe ultimul său drum. Mulțumiri deosebite celor care au sprijinit
familiile cu cuvinte și fapte, în cele mai dificile momente. Îmi permit să
vă exprim recunoștința mea deosebită, doamnă pastor Anna Hertl, pentru
îndrumarea și sprijinul spiritual oferit. 2. Alinare pentru inimile îndoliateDragă Tată, dragă Katharina, dragă Karin, împărtășim cu toții durerea voastră profundă la pierderea iubitei voastre mame. Moartea mamei este prima durere pe care o jelim fără ea. În anunțurile de doliu se citește adesea rugămintea de a se renunța la exprimarea condoleanțelor. Însă niciunul dintre noi nu împărtășește această atitudine. Noi, comunitatea îndoliată, am venit cu toții pentru a ne exprima compasiunea și condoleanțele. Facem acest lucru cu convingerea, dar mai ales cu speranța, că o durere împărtășită este o durere înjumătățită. Noi, copiii, nepoții și strănepoții, suntem profund îndurerați de trecerea în veșnicie a iubitei noastre mame, bunici și străbunici. Cu prezența voastră, dragi îndoliați, ne dați putere și alinare pentru a depăși această durere. 3. Cuvinte de amintire personalăDragă Bunică, lași în urmă o familie mare: trei copii, șapte nepoți și șapte strănepoți. Este o onoare pentru mine să-ți duc numele mai departe și să țin astăzi acest necrolog. Ai avut o copilărie idilică într-o gospodărie din Ruși, în Transilvania. Părinții tăi, țăranii liberi Johann și Susanna Hihn, ți-au oferit, în ciuda condițiilor materiale modeste, un cămin plin de animale și de prezența celor patru frați ai tăi: Susanna, Johann, Katharina și Michael. Ai avut o legătură specială, pe viață, cu fratele tău mai mic, Michael, uniți fiind de dragostea pentru muzică. Acum, vei fi înmormântată în același mormânt în care se odihnește și fratele tău. Primii șapte ani din viața ta au fost plini de căldură, siguranță și inocența copilăriei. Dar această lume perfectă s-a sfârșit brusc, odată cu venirea celui de-al Doilea Război Mondial în micul vostru sat. Copilăria și tinerețea ta, în timpul și după război, au fost o perioadă plină de încercări grele: tatăl tău, deja în vârstă de 44 de ani, a fost încorporat în armata română. A rămas în urmă mama ta bolnăvicioasă – singură cu cinci copii minori și cu responsabilitatea unei gospodării, ale cărei cerințe zilnice îi depășeau adesea puterile. O experiență deosebit de marcantă a fost exmatricularea ta de la școala germană din cauza neplății taxei către Biserica Evanghelică – a trebuit să continui clasa a 6-a la școala de stat românească. După război, doi dintre frații tăi, Susanna și Johann, au fost deportați în Uniunea Sovietică pentru cinci ani. Chiar dacă familia voastră nu a avut de deplâns morți, anii maturizării tale au fost marcați, timp de peste un deceniu, de temeri existențiale, foame și grija pentru propria ta viață și pentru a celor dragi. Doamna Pastor Anna Hertl a prezentat deja, în mod impresionant și cu multă empatie, povestea vieții tale – așadar, nu vreau să mai revin asupra ei. Mă interesează, mai degrabă, cum ai depășit toate aceste greutăți și provocări – și cum tocmai aceste experiențe ți-au format și ți-au întărit personalitatea. Nu etapele vieții tale, ci felul în care le-ai înfruntat, au arătat caracterul tău, cine erai tu cu adevărat. Ai întâmpinat dificultățile existențiale cu două forțe aparent de neîmpăcat: o voință de neclintit și o bucurie de a trăi care înflorea chiar și în cele mai întunecate momente. "Nu se poate" nu exista pentru tine – acesta a fost motto-ul tău. Ai trăit mereu după principiul că femeile pot face tot ce pot și bărbații. Încă de copilă, ai muncit pe câmp și ai tăiat miei. Ai prelucrat blana, transformând-o chiar și în căciuli de iarnă. Chiar și la peste 80 de ani, arătai o îndemânare la cusut care ne-a uimit. La 54 de ani, ți-ai luat permisul de conducere la München și ai condus singură prin jumătate de Europă, fără GPS! Ai luptat până la capăt. Ultimii aproape cinci ani au fost dureroși și ți-a fost incredibil de greu să accepți că depinzi de alții. Cu toate acestea, te-ai bucurat din plin, până în ultima secundă, de fiecare moment petrecut alături de Karin și Lisa. O altă trăsătură a personalității tale a fost pura ta bucurie de a trăi. Nu se manifesta prin liniște; nu aveai nevoie de vacanțe, ci întotdeauna prin mișcare și creativitate: dansând, cântând sau cântând la acordeon (Ziehharmonika). Este remarcabil faptul că ai învățat să cânți chiar și la trompetă de la fratele tău Michael – și asta într-o vreme în care acest instrument era ferm în mâinile bărbaților. Sunetul trompetei te-a fascinat și te-a însoțit toată viața. Cel mai frumos vis al tău era să lucrezi ca muziciană. Nu ai reușit niciodată să-l împlinești, în ciuda talentului tău muzical, deoarece ți-a fost refuzat accesul la o educație corespunzătoare. Ți-a stat la inimă să le oferi copiilor tăi o educație muzicală. Astfel, i-ai convins pe toți trei copiii să urmeze liceul de muzică. Chiar dacă ulterior au ales cu toții alte căi profesionale, i-ai sprijinit întotdeauna cât ai putut de bine. Din păcate, Johann nu a studiat muzica sau teologia – preotul era pentru bunică cea mai importantă profesie – ci filozofia și științele politice. Katharina a devenit ingineră de telecomunicații la Siemens. De Karin erai deosebit de mândră, pentru că a ales o cale profesională asemănătoare cu a ta: tu erai o vânzătoare entuziastă și iubeai contactul cu oamenii, iar Karin a înființat o agenție de modă. Bucuria ta de a trăi, contagioasă, ne-a marcat pe toți: ne place să sărbătorim și să facem muzică noi înșine. Nu doar copiii tăi, ci și toți cei șapte nepoți ai tăi – Anita, Michael, Sonja, Anna, Eva, Andreas și Lisa – au învățat să cânte la un instrument pe lângă școală. De asemenea, cei doi strănepoți mai mari, Jonas și Timo, învață deja un instrument, iar ceilalți cinci strănepoți – Julian, Fabian, Laura, Elmo și Loni – vor primi, cu siguranță, și ei lecții de muzică. Chiar dacă niciunul dintre noi nu este muzician profesionist, ne-ai transmis tuturor "virusul muzical", iar bucuria de a cânta împreună ne va însoți mereu. Câțiva membri ai familiei, Johann, Anita, Lisa și cu mine, îți vom spune la revedere la mormânt cu două cântece: "So nimm denn meine Hände" și "Mutterherz". Iubita ta trompetă nu lipsește, iar pe lângă ea vor fi un clarinet și două saxofoane. Sperăm să ne poți auzi din cer și să primești acest ultim salut muzical cu un zâmbet tăcut. Dragă Bunică, întotdeauna ai preferat să sărbătorești acasă, înconjurată de cât mai mulți oameni dragi, în loc să mergi în restaurante. De aceea, vom sărbători, la fel ca odinioară în Ruși, "pâinea lacrimilor" exact acolo unde ai trăit ultimii ani din viața ta. Dragi prieteni îndoliați, vă invităm cu drag la ceremonia funerară comună în casa lui Karin și Stefan, din Seeshaupt. Mai multe informații despre traseu găsiți pe spatele pliantului. 4. Rămas bun de la cea decedatăDragă comunitate îndoliată, în Transilvania era tradiția ca un vorbitor din partea familiei să le mulțumească tuturor celor care au fost alături de ei în cele mai grele momente de durere. În plus, el transmitea consolarea comunității îndoliate către familia decedatei și adresa câteva cuvinte personale persoanei plecate dintre noi. La finalul discursului meu, aș dori să-mi iau un rămas-bun cu demnitate. Dragă Agnetha, iartă-ne dacă te-am supărat cu ceva. Ai avut o atitudine prietenoasă și pozitivă față de viață pe tot parcursul vieții tale. Ai fost întotdeauna caldă și deosebit de ajutătoare. Familia a fost întotdeauna pe primul loc pentru tine și centrul vieții tale. Unii oameni ne însoțesc doar pentru o vreme. Alții ne marchează pentru totdeauna și lasă urme adânci în inimile noastre. Tu ai lăsat nenumărate urme de iubire în inimile și în amintirile copiilor, nepoților și strănepoților tăi. Dragă Mamă, Bunică și Străbunică, îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru noi. Dragostea și grija ta rămân de neuitat. Ne vom căuta alinarea în amintirile noastre comune, în experiențe și în povești. Vom purta bunătatea, căldura și afecțiunea ta în inimile noastre. Acolo vei trăi pentru totdeauna, chiar dacă ne-ai luat-o înainte. Dragă comunitate îndoliată, niciun om nu este perfect, de aceea vă rog pe toți să o iertați pe Agnetha Lauer, născută Hihn, dacă a rănit pe cineva. Dragă Agnetha,
la despărțire, aș vrea să-ți transmit, în numele întregii comunități
îndoliate, ultima noastră dorință: odihnește-te în pace! Amintirea ta va
rămâne mereu în sufletele noastre.
|
Agnetha Lauer, născută Hihn (1932-2025)
 |
startseite |
|
|
|