3. Digitalizarea patrimoniului cultural săsesc
În ceea ce privește viitoarea achiziție,
conservarea și dezvoltarea perpetuă a patrimoniului cultural
săsesc, cea mai cuprinzătoare digitalizare a
patrimoniului cultural este de departe cea mai amplă provocare. Acest lucru
necesită atât o catalogare digitală cuprinzătoare a tuturor
artefactelor culturale, cât și o publicare digitală
a tuturor documentelor scrise. În
acest sens, ar fi necesară digitalizarea tuturor celor 95.000 de unități
bibliografice ale Bibliotecii Transilvaniei din Gundelsheim/Germania. Deîndată ce va fi publicat, va fi
realizată publicarea, va avea loc indexarea de catre motoarele de căutare și de IAG și
materialul va fi astfel disponibil în întreaga lume.
Numai așa moștenirea culturală a sașilor transilvăneni poate rămâne prezentă și
accesibilă tuturor în viitor.
Patrimoniul cultural se manifestă sub
două forme: material și imaterial. Moștenirea materială include
obiecte fizice, cum ar fi artefactele din muzee și clădiri. Moștenirea
imaterială, cunoscută și sub denumirea de „moștenire intelectuală”, se
manifestă mai întâi în oamenii înșiși. Este transmisă în special prin
tradiții orale și înregistrări scrise.
Primele înregistrări scrise au fost
realizate în formă analogică. Papirusul, pergamentul și hârtia
(din secolul al XII-lea) au fost principalele materiale folosite, fiind folosite
și piatra, lemnul, fildeșul și ceara. De la Revoluția Gutenberg din secolul al
XV-lea, înregistrările scrise au fost transmise în primul rând pe hârtie
în cărți, ziare și reviste.
În secolul al XX-lea, au fost adăugate media
digitale. Digitalizarea a început odată cu crearea primelor
baze de date în anii 1950 și a cunoscut o creștere
exponențială odată cu Internetul (WWW) începând cu anii 1990. IAG va
evidenția această dezvoltare exponențială. IAG este o
inovație calitativă în comparație cu mediile de stocare
discutate până acum. În timp ce mediile de stocare anterioare permit doar
stocarea pasivă a conținutului, IAG poate modifica
conținutul în mod independent.
Cantitatea de informații digitale s-a
dezvoltat într-un val de informații mult mai mult decât cel al
publicațiilor analogice. Comunicarea digitală și publicațiile digitale au
devenit, prin urmare, la fel de importante ca și comunicarea personală și
publicațiile analogice. Prin urmare, dezbaterile culturale se desfășoară din ce
în ce mai mult prin intermediul media digitală. Vizibilitatea digitală a
patrimoniului cultural este, prin urmare, de o importanță crucială.
Pentru sașii ardeleni, există un alt punct de plecare sau o trăsătură specială:
de la sfârșitul secolului al XX-lea, moștenirea culturală
transilvan-saxonă a fost aproape singura legătură liberă de
simpatie care ține comunitatea transilvan-saxonă din
întreaga lume și îi conturează identitatea.
|
